Boli transmise de la animale la om - Leptospiroza
In anul 1886, A. Weil a descris clinic o boala infectioasa insotita de icter, pe care a considerat-o de alta etiologie decat cele cunoscute pana atunci.
In 1915, Inado si Ido, care au recunoscut boala descrisa de Weil printre lucratorii din minele de carbuni din Japonia, au izolat spirocheta cauzatoare, denumind-o icterohemoragica; in anul 1918, Noguchi i-a dat numele "leptospira", pornind de la cuvintele leptos - foarte subtire si spira - forma corpului bacterian la microscop.
In tara noastra studiul organizat al leptospirozei si al agentului ei cauzal a inceput in 1950, prin infiintarea de catre Acad. Dumitru Combiescu a laboratorului de profil din Institutul Dr. I. Cantacuzino.
Leptospiroza este o zoonoza - boala infectioasa comuna omului si animalelor, care este raspandita pe intregul glob; se cunosc pana in prezent peste 100 tipuri de leptospire care pot determina boala la om si la animale.
Rezervorul principal de leptospire este reprezentat de sobolan, soarece si unele animale domestice bolnave sau aparent sanatoase (de exemplu porcul), care conserva pe timp nelimitat in organismul lor leptospirele patogene; in mod frecvent animalele domestice se contamineaza atat intre ele, cat si de la sobolan.
Omul se poate imbolnavi atat prin contactul direct cu animalele sau cu produsele acestora, cat si prin intermediul apelor de suprafata si a solurilor mlastinoase contaminate cu urina provenita de la animalele excretoare de leptospire.
Frecvent, poarta de intrare a leptospirelor in organismul omului este constituita atat din pielea lezata, cat si de cea intacta - in ultimul caz fiind posibila, deoarece, prin mobilitatea intensa, forma filamentara a corpului, grosimea acestuia, de 0,1 microni, si existenta carligelor la extremitati, ele patrund activ prin tesuturi; aceste modalitati de imbolnavire sunt caracteristice pentru pescari si persoanele care se scalda in apele de suprafata contaminate, orezari, papurari, muncitorii din irigatii si de la instalatiile canal - apa, gunoierii, ingrijitorii de animale, macelarii, chiar si gospodinele in perioada sarbatorilor de iarna.
Exista si posibilitatea ca poarta de intrare sa fie calea digestiva, la persoanele cu aciditate gastrica scazuta, care obisnuiesc sa consume organe de porc prelucrate termic insuficient, sau conjunctiva oculara, la persoanele care se scalda in apele de suprafata contaminate.
In mod practic, omul vindecat sau chiar cel bolnav nu constituie rezervor de leptospire.
La om, leptospiroza se manifesta printr-un polimorfism nemaiintalnit in alte boli infectioase, pe parcursul evolutiei modificandu-si aspectul prin asocierea de sindroame sau prin aparitia de atipii clinice.
In primele patru - cinci zile de boala sunt caracteristice: febra, de 39 - 40 grade, cefaleea intensa, congestia conjunctivei bulbare, durerile musculare, indeosebi la membrele inferioare, posibil microhemoragii gingivale si nazale, greturi si varsaturi, icter slab, durerile sub rebordul costal drept si cele lombare.
Evolutia este favorabila, daca in aceasta perioada boala este diagnosticata si tratata etiologic corect, dupa aceea intervenind complicatiile prin localizarea leptospirelor in organe, cu predilectie in meninge, ficat, rinichi, plamani, tesuturile oculare, dar posibil si la nivelul suprarenalelor, miocardului, tubului digestiv, uterului si organelor fatului neviabil, nascut prematur, ganglionilor, articulatiilor, prostatei, urechii medii.
Diagnosticul clinic se confirma prin teste specifice microbiologice.
In prima saptamana de boala tratamentul de electie este cel etiologic, cu penicilina injectabila; o data cu localizarea organica a leptospirelor, pe langa tratamentul etiologic, foarte importanta este sustinerea functiilor vitale.
Bolnavul este tratat obligatoriu in spital, la externare boala se declara nominal de catre unitatea in care a fost spitalizat pacientul; uneori se impun masuri de ordin medical fata de persoanele apropiate bolnavului.
Profilaxia leptospirozei la om nu consta in vaccinarea acestuia.
Sunt foarte importante cunoasterea si respectarea masurilor nespecifice de prevenire:
1. Deratizarea sistematica;
2. Supravegherea epizootologica: vaccinarea animalelor domestice, izolarea si tratarea celor bolnave, neutralizarea reziduurilor metabolice (provenite de la animale) inainte de a fi deversate.
3. Controlul medical periodic al persoanelor care lucreaza in medii cu risc de imbolnavire.
4. Folosirea cizmelor si manusilor de protectie in locurile de munca unde se impune aceasta masura.
5. Mediatizarea, pe toate caile posibile, a unor masuri esentiale de educatie sanitara: evitarea scaldatului in apele de suprafata statatoare si in canalele de irigatie, un comportament atent fata de animale, protejarea pielii lezate, depozitarea corecta a alimentelor, prelucrarea termica suficienta a organelor de animale, protejarea surselor de apa potabila fata de accesul animalelor.
Referitor la situatia leptospirozelor umane din tara noastra sunt de retinut cateva aspecte particulare: raman nediagnosticate cazurile atipice sau cele subclinice, care trec neobservate de bolnav sau sunt luate drept afectiuni intercurente - dar acestes pot dezvolta infectii latente grave; datorita lipsei unei deratizari sistematice, la nivelul intregii tari, se inregistreaza marirea numarului cazurilor sporadice si, in consecinta, o crestere a numarului celor cu evolutie fatala; inregistrarea de focare in sezonul rece - in mod normal, in aceasta perioada, datorita temperaturii scazute si limitarii supravietuirii leptospirelor in ape si pe sol pot apare numai cazuri sporadice, in numar mic - aceasta situatie fiind cauzata de imbogatirea rezervorului natural prin nerespectarea unor masuri, prezentate anterior.
Dr. Nicoleta ANDREESCU
In 1915, Inado si Ido, care au recunoscut boala descrisa de Weil printre lucratorii din minele de carbuni din Japonia, au izolat spirocheta cauzatoare, denumind-o icterohemoragica; in anul 1918, Noguchi i-a dat numele "leptospira", pornind de la cuvintele leptos - foarte subtire si spira - forma corpului bacterian la microscop.
In tara noastra studiul organizat al leptospirozei si al agentului ei cauzal a inceput in 1950, prin infiintarea de catre Acad. Dumitru Combiescu a laboratorului de profil din Institutul Dr. I. Cantacuzino.
Leptospiroza este o zoonoza - boala infectioasa comuna omului si animalelor, care este raspandita pe intregul glob; se cunosc pana in prezent peste 100 tipuri de leptospire care pot determina boala la om si la animale.
Rezervorul principal de leptospire este reprezentat de sobolan, soarece si unele animale domestice bolnave sau aparent sanatoase (de exemplu porcul), care conserva pe timp nelimitat in organismul lor leptospirele patogene; in mod frecvent animalele domestice se contamineaza atat intre ele, cat si de la sobolan.
Omul se poate imbolnavi atat prin contactul direct cu animalele sau cu produsele acestora, cat si prin intermediul apelor de suprafata si a solurilor mlastinoase contaminate cu urina provenita de la animalele excretoare de leptospire.
Frecvent, poarta de intrare a leptospirelor in organismul omului este constituita atat din pielea lezata, cat si de cea intacta - in ultimul caz fiind posibila, deoarece, prin mobilitatea intensa, forma filamentara a corpului, grosimea acestuia, de 0,1 microni, si existenta carligelor la extremitati, ele patrund activ prin tesuturi; aceste modalitati de imbolnavire sunt caracteristice pentru pescari si persoanele care se scalda in apele de suprafata contaminate, orezari, papurari, muncitorii din irigatii si de la instalatiile canal - apa, gunoierii, ingrijitorii de animale, macelarii, chiar si gospodinele in perioada sarbatorilor de iarna.
Exista si posibilitatea ca poarta de intrare sa fie calea digestiva, la persoanele cu aciditate gastrica scazuta, care obisnuiesc sa consume organe de porc prelucrate termic insuficient, sau conjunctiva oculara, la persoanele care se scalda in apele de suprafata contaminate.
In mod practic, omul vindecat sau chiar cel bolnav nu constituie rezervor de leptospire.
La om, leptospiroza se manifesta printr-un polimorfism nemaiintalnit in alte boli infectioase, pe parcursul evolutiei modificandu-si aspectul prin asocierea de sindroame sau prin aparitia de atipii clinice.
In primele patru - cinci zile de boala sunt caracteristice: febra, de 39 - 40 grade, cefaleea intensa, congestia conjunctivei bulbare, durerile musculare, indeosebi la membrele inferioare, posibil microhemoragii gingivale si nazale, greturi si varsaturi, icter slab, durerile sub rebordul costal drept si cele lombare.
Evolutia este favorabila, daca in aceasta perioada boala este diagnosticata si tratata etiologic corect, dupa aceea intervenind complicatiile prin localizarea leptospirelor in organe, cu predilectie in meninge, ficat, rinichi, plamani, tesuturile oculare, dar posibil si la nivelul suprarenalelor, miocardului, tubului digestiv, uterului si organelor fatului neviabil, nascut prematur, ganglionilor, articulatiilor, prostatei, urechii medii.
Diagnosticul clinic se confirma prin teste specifice microbiologice.
In prima saptamana de boala tratamentul de electie este cel etiologic, cu penicilina injectabila; o data cu localizarea organica a leptospirelor, pe langa tratamentul etiologic, foarte importanta este sustinerea functiilor vitale.
Bolnavul este tratat obligatoriu in spital, la externare boala se declara nominal de catre unitatea in care a fost spitalizat pacientul; uneori se impun masuri de ordin medical fata de persoanele apropiate bolnavului.
Profilaxia leptospirozei la om nu consta in vaccinarea acestuia.
Sunt foarte importante cunoasterea si respectarea masurilor nespecifice de prevenire:
1. Deratizarea sistematica;
2. Supravegherea epizootologica: vaccinarea animalelor domestice, izolarea si tratarea celor bolnave, neutralizarea reziduurilor metabolice (provenite de la animale) inainte de a fi deversate.
3. Controlul medical periodic al persoanelor care lucreaza in medii cu risc de imbolnavire.
4. Folosirea cizmelor si manusilor de protectie in locurile de munca unde se impune aceasta masura.
5. Mediatizarea, pe toate caile posibile, a unor masuri esentiale de educatie sanitara: evitarea scaldatului in apele de suprafata statatoare si in canalele de irigatie, un comportament atent fata de animale, protejarea pielii lezate, depozitarea corecta a alimentelor, prelucrarea termica suficienta a organelor de animale, protejarea surselor de apa potabila fata de accesul animalelor.
Referitor la situatia leptospirozelor umane din tara noastra sunt de retinut cateva aspecte particulare: raman nediagnosticate cazurile atipice sau cele subclinice, care trec neobservate de bolnav sau sunt luate drept afectiuni intercurente - dar acestes pot dezvolta infectii latente grave; datorita lipsei unei deratizari sistematice, la nivelul intregii tari, se inregistreaza marirea numarului cazurilor sporadice si, in consecinta, o crestere a numarului celor cu evolutie fatala; inregistrarea de focare in sezonul rece - in mod normal, in aceasta perioada, datorita temperaturii scazute si limitarii supravietuirii leptospirelor in ape si pe sol pot apare numai cazuri sporadice, in numar mic - aceasta situatie fiind cauzata de imbogatirea rezervorului natural prin nerespectarea unor masuri, prezentate anterior.
Dr. Nicoleta ANDREESCU