Ferma biodinamica-Specificul structural-functional al bovinelor
In cursul ultimelor secole de intemeiere a diferitelor discipline stiintifice, oamenii s-au straduit tot mai mult sa descifreze mecanismele naturii si au neglijat sau au dispretuit tot mai mult intelegerea ratiunii de a fi a structurilor si fenomenelor din natura.
Treptat, pentru a scapa de preocupari incomode, s-a acceptat implicit - si numai rareori explicit - ca ratiunea de a fi a lucrurilor este cea care corespunde intereselor omului si s-a luat ca unic criteriu de evaluare aspectul economic.
Sa incercam, totusi, sa ne oprim putin atentia asupra intrebarii: care este in natura locul bovinelor? Desigur, in paranteza se poate spune al rumegatoarelor, avand ca principal reprezentant bovinele.
Primul aspect care ne izbeste, atunci cand ne indreptam gandirea contemplativ-intuitiva asupra bovinelor, este observatia ca, in timp ce la toate animalele, apartinand altor familii decat bovideelor si cervideelor, hrana ingerata este imediat omorata de sucul gastric, la aceste doua familii ea se umple de o viata microbiana specifica si foarte activa.
Acest lucru se intampla in primul compartiment al asa-zisului stomac.
De fapt, "rumenul", la care ne referim acum, este o dilatare a esofagului, ca si urmatoarele doua compartimente, numai cheagul, ultimul compartiment, corespunzand stomacului propriu-zis.
Rumenul este foarte dezvoltat, ocupand toata partea stanga a abdomenului, de la diafragma pana la partea posterioara.
Vaca este un animal eminamente digestiv.
Nu putem intra, din pacate, in toate detaliile anatomo-fiziologice pentru a sublinia tot ceea ce ne reveleaza in aceasta privinta studiul acestui animal.
Sa amintim numai pe scurt ca, dupa ce paste iarba din pasune timp de 2 1/2 - 3 ore, incepe un proces digestiv insotit de contractii lente ale rumenului cu participarea unei abundente populatii microbiene capabila sa atace fibrele celulozice.
Cand rumenul s-a umplut pe jumatate, incepe, dupa o pauza de 1/2-1 ora, rumegarea, prin intoarcerea materialului pregatit de rumen in cavitatea bucala, pe portiuni.
In cazul furajului verde proaspat, vaca secreta aproximativ 110 l de saliva pe zi. In cazul fanului, cantitatea se ridica la 180 l pe zi.
Glandele salivare ale vacii sunt mai mari decat creierul ei.
La vaci lipseste, ca si in cazul altor rumegatoare, separarea neta de ambianta care se face de obicei prin incisivii inferiori si cei superiori, intrucat acestia din urma lipsesc cu totul.
Amintim, in treacat, ca la animalele predominant neuro-senzoriale, atente la mediul ambiant si dezvoltand abilitati de manipulare a acestuia (de exemplu, castorul-constructor de baraje si vizuini sofisticate, soarecii - cum este soarecele de stuf - care construiesc cuiburi, nutriile care isi spala alimentele etc.), se dezvolta mult incisivii, in timp ce animalele cu integrare predominant afectiva in mediu (de exemplu, felinele, porcinele, maimutele) prezinta canini puternic dezvoltati.
Senzatiile vacii in legatura cu mediul ambiant sunt foarte atenuate.
Pe retina ei lipseste pata pe care se formeaza imaginea optica cu cea mai mare claritate.
Procesele senzoriale importante pentru ea sunt gustul si mirosul, datorita simtului instinctiv de a sesiza ceea ce este util sau daunator la plante, senzatiile ei gustative si olfactive fiind insotite de placere sau neplacere.
Dimpotriva, la nivelul osului frontal, coarnele fac ca, aici, orice contact direct cu lumea inconjuratoare sa fie impiedicat.
Importanta coarnelor se constata, printre altele, prin aceea ca animalele carora aceste excrescente le-au fost taiate nu-si mai gasesc un loc normal in ierarhia cirezii.
Capul, format aproape exclusiv din maxilarele puternice, cu cavitatea bucala mare si narile, apare la bovine ca fiind strans legat de trunchi, spre deosebire, de exemplu, de cai si de alte animale atente la ce se intampla in ambianta, la care capul este sustinut de un gat lung care il ridica pe un plan superior trunchiului.
Atunci cand vaca inalta capul, el apare ca o simpla prelungire a trunchiului.
In articolul urmator, vom urmari legaturile existente intre structura specifica a bovinelor si ratiunea lor de a fi in natura.
Biolog dr. Petre PAPACOSTEA
Treptat, pentru a scapa de preocupari incomode, s-a acceptat implicit - si numai rareori explicit - ca ratiunea de a fi a lucrurilor este cea care corespunde intereselor omului si s-a luat ca unic criteriu de evaluare aspectul economic.
Sa incercam, totusi, sa ne oprim putin atentia asupra intrebarii: care este in natura locul bovinelor? Desigur, in paranteza se poate spune al rumegatoarelor, avand ca principal reprezentant bovinele.
Primul aspect care ne izbeste, atunci cand ne indreptam gandirea contemplativ-intuitiva asupra bovinelor, este observatia ca, in timp ce la toate animalele, apartinand altor familii decat bovideelor si cervideelor, hrana ingerata este imediat omorata de sucul gastric, la aceste doua familii ea se umple de o viata microbiana specifica si foarte activa.
Acest lucru se intampla in primul compartiment al asa-zisului stomac.
De fapt, "rumenul", la care ne referim acum, este o dilatare a esofagului, ca si urmatoarele doua compartimente, numai cheagul, ultimul compartiment, corespunzand stomacului propriu-zis.
Rumenul este foarte dezvoltat, ocupand toata partea stanga a abdomenului, de la diafragma pana la partea posterioara.
Vaca este un animal eminamente digestiv.
Nu putem intra, din pacate, in toate detaliile anatomo-fiziologice pentru a sublinia tot ceea ce ne reveleaza in aceasta privinta studiul acestui animal.
Sa amintim numai pe scurt ca, dupa ce paste iarba din pasune timp de 2 1/2 - 3 ore, incepe un proces digestiv insotit de contractii lente ale rumenului cu participarea unei abundente populatii microbiene capabila sa atace fibrele celulozice.
Cand rumenul s-a umplut pe jumatate, incepe, dupa o pauza de 1/2-1 ora, rumegarea, prin intoarcerea materialului pregatit de rumen in cavitatea bucala, pe portiuni.
In cazul furajului verde proaspat, vaca secreta aproximativ 110 l de saliva pe zi. In cazul fanului, cantitatea se ridica la 180 l pe zi.
Glandele salivare ale vacii sunt mai mari decat creierul ei.
La vaci lipseste, ca si in cazul altor rumegatoare, separarea neta de ambianta care se face de obicei prin incisivii inferiori si cei superiori, intrucat acestia din urma lipsesc cu totul.
Amintim, in treacat, ca la animalele predominant neuro-senzoriale, atente la mediul ambiant si dezvoltand abilitati de manipulare a acestuia (de exemplu, castorul-constructor de baraje si vizuini sofisticate, soarecii - cum este soarecele de stuf - care construiesc cuiburi, nutriile care isi spala alimentele etc.), se dezvolta mult incisivii, in timp ce animalele cu integrare predominant afectiva in mediu (de exemplu, felinele, porcinele, maimutele) prezinta canini puternic dezvoltati.
Senzatiile vacii in legatura cu mediul ambiant sunt foarte atenuate.
Pe retina ei lipseste pata pe care se formeaza imaginea optica cu cea mai mare claritate.
Procesele senzoriale importante pentru ea sunt gustul si mirosul, datorita simtului instinctiv de a sesiza ceea ce este util sau daunator la plante, senzatiile ei gustative si olfactive fiind insotite de placere sau neplacere.
Dimpotriva, la nivelul osului frontal, coarnele fac ca, aici, orice contact direct cu lumea inconjuratoare sa fie impiedicat.
Importanta coarnelor se constata, printre altele, prin aceea ca animalele carora aceste excrescente le-au fost taiate nu-si mai gasesc un loc normal in ierarhia cirezii.
Capul, format aproape exclusiv din maxilarele puternice, cu cavitatea bucala mare si narile, apare la bovine ca fiind strans legat de trunchi, spre deosebire, de exemplu, de cai si de alte animale atente la ce se intampla in ambianta, la care capul este sustinut de un gat lung care il ridica pe un plan superior trunchiului.
Atunci cand vaca inalta capul, el apare ca o simpla prelungire a trunchiului.
In articolul urmator, vom urmari legaturile existente intre structura specifica a bovinelor si ratiunea lor de a fi in natura.
Biolog dr. Petre PAPACOSTEA