Studierea consumului alimentar
De-a lungul timpului, sectorul agroalimentar s-a bucurat de o imagine pozitiva in randul consumatorilor. Situatia s-a schimbat in ultimii ani, odata cu dezvoltarea sa fara precedent, cu introducerea intensiva si extensiva in productie a celor mai noi cuceriri stiintifice. Desigur, progresele inregistrate in productia agroalimentara au fost percepute, intr-o prima faza, ca fiind benefice pentru consumatori, insa, in timp, acestia descopera si valentele negative ale tehnologiilor moderne. Din perspectiva consumatorilor, apar o serie de riscuri generate de activitatea de industrializare a produselor alimentare. Principalele planuri in care acestea se manifesta sunt: sanitar, tehnologic si stiintific, nutritional si al protectiei mediului. Astfel, cu toate progresele inregistrate, consumatorii resimt o nesiguranta sporita, consecinta, in principal, a conditiilor de producere, transport etc.: probleme de igiena, contaminari bacteriologice, contaminari ale alimentelor cu diferite substante, probleme legate de ingredientele utilizate.
Un alt plan este acela al progreselor inregistrate de stiinta si tehnologie si a limitelor acestora. Peste un anumit nivel, progresul stiintific si tehnologic actioneaza ca un bumerang, impotriva omului. Cel mai sugestiv exemplu ar putea fi encefalopatia spongiforma bovina, maladie care nu ar fi aparut daca nu ar fi fost utilizate, in hrana animalelor, ingredientele de origine animala. In plan nutritional, riscurile sunt datorate, in general, carentelor alimentatiei moderne. Pe planul protectiei mediului, se manifesta atat problema calitatii inputurilor utilizate in productia agroalimentara, cat si problema deseurilor rezultate din procesele de productie, comercializare sau consum.
Manifestarea acestor riscuri a transformat consumatorul dintr-o persoana optimista si increzatoare, intr-una susceptibila si extrem de neincrezatoare. Pentru a solutiona aceasta problema, filierele agroalimentare vor trebui sa fie “mai atente” la revendicarile si cererile consumatorilor, la temerile formulate de catre acestia.
Revendicarile cele mai recente ale consumatorilor se refera, in principal, la: informare, calitate, tehnologii si sisteme de productie care sa dovedeasca respect fata de mediu si, nu in ultimul rand, corectitudine in ceea ce priveste etichetarea produselor.
In perioada actuala, rolul si importanta consumatorului au crescut permanent in ansamblul agroalimentarului. Cantitatile de produse alimentare consumate au crescut, iar cerintele lor fata de aceste produse sunt din ce in ce mai complexe si diverse. Consumatorii doresc sa consume produse agroalimentare sanatoase si ieftine, corespunzatoare cerintelor si preferintelor fiecaruia. Studierea consumului reprezinta o componenta importanta a oricarei cercetari de piata. Din perspectiva consumului alimentar, se impune necesitatea studierii stiintifice a acestuia si a stabilirii, atat a modalitatilor concrete de satisfacere, cat si a posibilitatilor de diversificare a acestuia. Un consum alimentar echilibrat presupune existenta, la dispozitia consumatorului, a unui venit suficient, iar analiza filierelor agroalimentare nu poate fi realizata fara o studiere atenta a consumului alimentar.
Agricultura, de-a lungul timpului, a avut drept obiectiv esential satisfacerea nevoilor de consum alimentar ale populatiei. Azi se ridica problema definirii nevoii de consum si, evident, apare intrebarea: agricultura mai poate satisface cererea in continua evolutie a populatiei? Analiza din perspectiva nutritionista a consumului nu este suficienta si relevanta in totalitate, existand diferentieri de la o categorie de populatie la alta, in functie de varsta, sex, ocupatie etc. Abordarea strict nutritionista a nevoilor de consum alimentar nu ofera instrumentarul necesar diagnosticarii acestei probleme, impunandu-se realizarea unor conexiuni intre aspectele de natura economica, respectiv sociala, culturala, psihologica etc. implicate. Economistii pot construi modele statistico-matematice prin care sa se asigure, la cele mai mici costuri, echilibrul alimentar. In timp au fost elaborate mai multe astfel de modele, pornind de la nevoile alimentare ale populatiei, si de la costurile de productie ale diverselor produse alimentare. Aplicabilitatea acestor modele este insa restransa, avand in vedere faptul ca preferintele alimentare sunt diferite. In realitate, s-a demonstrat faptul ca semnificatia culturala a alimentatiei este la fel de importanta, in unele cazuri chiar si mai importanta comparativ cu latura sa functionala.
Un alt aspect al studierii consumului alimentar abordat de economisti se refera la costurile satisfacerii acestuia, altfel spus la partea din venit alocata cheltuielilor alimentare. Relevanta in acest sens poate fi considerata legea lui Engel, care spune ca pe masura ce venitul unei gospodarii creste, partea din el consacrata cheltuielilor alimentare ramane relativ stabila din punct de vedere absolut, dar sub aspect relativ prezinta o tendinta de scadere (elasticitatea consumului alimentar in raport cu venitul este pozitiva si subunitara).
De asemenea, prezinta un interes deosebit surprinderea tendintelor care se manifesta in perioada actuala in ceea ce priveste consumul alimentar. Dorintele, preferintele si asteptarile consumatorilor sunt complexe si diverse, rezultand de aici necesitatea unei analize corespunzatoare a consumului in contextul sistemului agroalimentar.
Un alt domeniu important al analizei poate fi considerat acela al calitatii produselor alimentare. Obiectiv, analiza calitatii produselor alimentare se realizeaza prin intermediul a doua mari categorii de metode: de laborator (fizice, chimice, fizico-chimice, tehnologice si biologice) si organoleptice. Metodele de laborator, indiferent de locul si momentul in care se efectueaza analizele, ofera rezultate riguroase si comparabile. In practica, mai ales cand analizam caracteristici cum ar fi mirosul, gustul sau culoarea, ele sunt combinate cu cele organoleptice, bazate pe utilizarea unor organe senzoriale ale omului in aprecierea calitatii produselor alimentare. Chiar si in conditiile in care dispunem de metode concrete de cuantificare, problema calitatii produselor alimentare implica o doza ridicata de subiectivism. Oare poate fi utilizata o unica formula de apreciere a calitatii produselor alimentare?
In concluzie, apreciem ca studierea completa si complexa a consumului alimentar al populatiei nu poate fi facuta decat printr-o abordare de tip interdisciplinar.
Bibliografie: Bousard, J.M., Economie de l'agriculture, Editura Economica, Paris, 1987
Gavrilescu, D. si colab., Economie agroalimentara, Editura Expert, Bucuresti, 2000
Manole, V., Stoian, M., Agromarketing, Editura ASE, Bucuresti, 2002
www.fao.org
Autori:
Gabriela Nedita – Institutul de Bioresurse Alimentare
Mirela Stoian – Academia de Studii Economice Bucuresti
Un alt plan este acela al progreselor inregistrate de stiinta si tehnologie si a limitelor acestora. Peste un anumit nivel, progresul stiintific si tehnologic actioneaza ca un bumerang, impotriva omului. Cel mai sugestiv exemplu ar putea fi encefalopatia spongiforma bovina, maladie care nu ar fi aparut daca nu ar fi fost utilizate, in hrana animalelor, ingredientele de origine animala. In plan nutritional, riscurile sunt datorate, in general, carentelor alimentatiei moderne. Pe planul protectiei mediului, se manifesta atat problema calitatii inputurilor utilizate in productia agroalimentara, cat si problema deseurilor rezultate din procesele de productie, comercializare sau consum.
Manifestarea acestor riscuri a transformat consumatorul dintr-o persoana optimista si increzatoare, intr-una susceptibila si extrem de neincrezatoare. Pentru a solutiona aceasta problema, filierele agroalimentare vor trebui sa fie “mai atente” la revendicarile si cererile consumatorilor, la temerile formulate de catre acestia.
Revendicarile cele mai recente ale consumatorilor se refera, in principal, la: informare, calitate, tehnologii si sisteme de productie care sa dovedeasca respect fata de mediu si, nu in ultimul rand, corectitudine in ceea ce priveste etichetarea produselor.
In perioada actuala, rolul si importanta consumatorului au crescut permanent in ansamblul agroalimentarului. Cantitatile de produse alimentare consumate au crescut, iar cerintele lor fata de aceste produse sunt din ce in ce mai complexe si diverse. Consumatorii doresc sa consume produse agroalimentare sanatoase si ieftine, corespunzatoare cerintelor si preferintelor fiecaruia. Studierea consumului reprezinta o componenta importanta a oricarei cercetari de piata. Din perspectiva consumului alimentar, se impune necesitatea studierii stiintifice a acestuia si a stabilirii, atat a modalitatilor concrete de satisfacere, cat si a posibilitatilor de diversificare a acestuia. Un consum alimentar echilibrat presupune existenta, la dispozitia consumatorului, a unui venit suficient, iar analiza filierelor agroalimentare nu poate fi realizata fara o studiere atenta a consumului alimentar.
Agricultura, de-a lungul timpului, a avut drept obiectiv esential satisfacerea nevoilor de consum alimentar ale populatiei. Azi se ridica problema definirii nevoii de consum si, evident, apare intrebarea: agricultura mai poate satisface cererea in continua evolutie a populatiei? Analiza din perspectiva nutritionista a consumului nu este suficienta si relevanta in totalitate, existand diferentieri de la o categorie de populatie la alta, in functie de varsta, sex, ocupatie etc. Abordarea strict nutritionista a nevoilor de consum alimentar nu ofera instrumentarul necesar diagnosticarii acestei probleme, impunandu-se realizarea unor conexiuni intre aspectele de natura economica, respectiv sociala, culturala, psihologica etc. implicate. Economistii pot construi modele statistico-matematice prin care sa se asigure, la cele mai mici costuri, echilibrul alimentar. In timp au fost elaborate mai multe astfel de modele, pornind de la nevoile alimentare ale populatiei, si de la costurile de productie ale diverselor produse alimentare. Aplicabilitatea acestor modele este insa restransa, avand in vedere faptul ca preferintele alimentare sunt diferite. In realitate, s-a demonstrat faptul ca semnificatia culturala a alimentatiei este la fel de importanta, in unele cazuri chiar si mai importanta comparativ cu latura sa functionala.
Un alt aspect al studierii consumului alimentar abordat de economisti se refera la costurile satisfacerii acestuia, altfel spus la partea din venit alocata cheltuielilor alimentare. Relevanta in acest sens poate fi considerata legea lui Engel, care spune ca pe masura ce venitul unei gospodarii creste, partea din el consacrata cheltuielilor alimentare ramane relativ stabila din punct de vedere absolut, dar sub aspect relativ prezinta o tendinta de scadere (elasticitatea consumului alimentar in raport cu venitul este pozitiva si subunitara).
De asemenea, prezinta un interes deosebit surprinderea tendintelor care se manifesta in perioada actuala in ceea ce priveste consumul alimentar. Dorintele, preferintele si asteptarile consumatorilor sunt complexe si diverse, rezultand de aici necesitatea unei analize corespunzatoare a consumului in contextul sistemului agroalimentar.
Un alt domeniu important al analizei poate fi considerat acela al calitatii produselor alimentare. Obiectiv, analiza calitatii produselor alimentare se realizeaza prin intermediul a doua mari categorii de metode: de laborator (fizice, chimice, fizico-chimice, tehnologice si biologice) si organoleptice. Metodele de laborator, indiferent de locul si momentul in care se efectueaza analizele, ofera rezultate riguroase si comparabile. In practica, mai ales cand analizam caracteristici cum ar fi mirosul, gustul sau culoarea, ele sunt combinate cu cele organoleptice, bazate pe utilizarea unor organe senzoriale ale omului in aprecierea calitatii produselor alimentare. Chiar si in conditiile in care dispunem de metode concrete de cuantificare, problema calitatii produselor alimentare implica o doza ridicata de subiectivism. Oare poate fi utilizata o unica formula de apreciere a calitatii produselor alimentare?
In concluzie, apreciem ca studierea completa si complexa a consumului alimentar al populatiei nu poate fi facuta decat printr-o abordare de tip interdisciplinar.
Bibliografie: Bousard, J.M., Economie de l'agriculture, Editura Economica, Paris, 1987
Gavrilescu, D. si colab., Economie agroalimentara, Editura Expert, Bucuresti, 2000
Manole, V., Stoian, M., Agromarketing, Editura ASE, Bucuresti, 2002
www.fao.org
Autori:
Gabriela Nedita – Institutul de Bioresurse Alimentare
Mirela Stoian – Academia de Studii Economice Bucuresti