PASTRAREA CALITATII LAPTELUI
Laptele, datorita compozitiei sale, este considerat un aliment complet, atunci când este obtinut de la animale sanatoase, hranite si ingrijite in mod corespunzator.
Compozitia sa favorizeaza insa dezvoltarea bacteriilor, laptele fiind un foarte bun mediu de cultura, sursele de contaminare fiind multiple.
In cazul când se respecta strict conditiile de igiena individuala, precum si cele ale mulsului, numarul de bacterii nu este prea mare (câteva sute de mii la 1 ml), acestea neputându-se dezvolta in laptele proaspat muls, datorita proprietatilor bactericide ale acestuia. In faza bactericida, care dureaza cca 2-3 ore, dezvoltarea bacteriilor este frânata de prezenta unor inhibitori-anticorpi, aceasta proprietate putând fi prelungita printr-o racire a laptelui, imediat dupa mulgere, la 4-8°C.
Operatiunea de racire profunda a laptelui este conditia principala in mentinerea calitatii organoleptice si fizico-chimice a laptelui pâna când ajunge la beneficiar (consumatori particulari, unitati de prelucrare a laptelui sau unitati mari de stat specializate in industrializarea acestuia).
Pentru racirea laptelui se pot utiliza diverse metode, in functie de cantitatea de lapte mulsa.
In gospodariile particulare se recomanda ca, dupa mulgere, laptele sa fie filtrat si racit cu apa curenta (de la canalizare sau fântâna) prin mentinerea vaselor cu lapte in alte vase mai mari cu apa rece.
Acolo unde sunt posibilitati, in apa se pot pune bucati de gheata, rezultatul fiind mai eficient.
La unitatile de colectare a laptelui cu capacitati de la 100 la 10000 de litri se utilizeaza instalatii frigorifice de racire a laptelui, fie cu agenti frigorifici - freon, amoniac -, fie pe baza de apa-gheata prin schimbatoare de caldura cu placi.
O mai mare atentie trebuie acordata laptelui de oaie, care, datorita specificului acestor animale, si conditiilor de mulgere, are o incarcatura microbiana mai mare, tratarea termica (racirea) acestuia impunându-se imediat, astfel ca pe durata mulsului bidoanele cu lape trebuie tinute in bazine cu apa rece.
De atentia pe care fermierii particulari, micii gospodari cu numar mic de animale, lucratorii din fermele de stat, o vor acorda igienei mulsului si operatiunii de racire a laptelui, depinde calitatea acestuia ca si a produselor ce se vor obtine prin prelucrare.
Dr. Alexandru Aciu medic veterinar,
Compozitia sa favorizeaza insa dezvoltarea bacteriilor, laptele fiind un foarte bun mediu de cultura, sursele de contaminare fiind multiple.
In cazul când se respecta strict conditiile de igiena individuala, precum si cele ale mulsului, numarul de bacterii nu este prea mare (câteva sute de mii la 1 ml), acestea neputându-se dezvolta in laptele proaspat muls, datorita proprietatilor bactericide ale acestuia. In faza bactericida, care dureaza cca 2-3 ore, dezvoltarea bacteriilor este frânata de prezenta unor inhibitori-anticorpi, aceasta proprietate putând fi prelungita printr-o racire a laptelui, imediat dupa mulgere, la 4-8°C.
Operatiunea de racire profunda a laptelui este conditia principala in mentinerea calitatii organoleptice si fizico-chimice a laptelui pâna când ajunge la beneficiar (consumatori particulari, unitati de prelucrare a laptelui sau unitati mari de stat specializate in industrializarea acestuia).
Pentru racirea laptelui se pot utiliza diverse metode, in functie de cantitatea de lapte mulsa.
In gospodariile particulare se recomanda ca, dupa mulgere, laptele sa fie filtrat si racit cu apa curenta (de la canalizare sau fântâna) prin mentinerea vaselor cu lapte in alte vase mai mari cu apa rece.
Acolo unde sunt posibilitati, in apa se pot pune bucati de gheata, rezultatul fiind mai eficient.
La unitatile de colectare a laptelui cu capacitati de la 100 la 10000 de litri se utilizeaza instalatii frigorifice de racire a laptelui, fie cu agenti frigorifici - freon, amoniac -, fie pe baza de apa-gheata prin schimbatoare de caldura cu placi.
O mai mare atentie trebuie acordata laptelui de oaie, care, datorita specificului acestor animale, si conditiilor de mulgere, are o incarcatura microbiana mai mare, tratarea termica (racirea) acestuia impunându-se imediat, astfel ca pe durata mulsului bidoanele cu lape trebuie tinute in bazine cu apa rece.
De atentia pe care fermierii particulari, micii gospodari cu numar mic de animale, lucratorii din fermele de stat, o vor acorda igienei mulsului si operatiunii de racire a laptelui, depinde calitatea acestuia ca si a produselor ce se vor obtine prin prelucrare.
Dr. Alexandru Aciu medic veterinar,