Folosirea cartofului in hrana animalelor
Indispensabil in hrana omului datorita insusirilor sale nutritive, cartoful reprezinta, in acelasi timp si un valoros furaj, folosit in alimentatia tuturor speciilor de animale si pasari din gospodariile crescatorilor de la sate si nu numai.
Cu un continut de 75 - 80% apa, substanta uscata a cartofilor are pana la 80% amidon si un continut scazut de proteina bruta, grasime si substante minerale, lucru de care trebuie sa se tina seama la alcatuirea ratiilor de hrana.
Valoarea nutritiva de 0,2 - 0,3 u.n. variaza in functie de soi si modul de preparare, iar proteina, 12 - 14 g/Kg, include un spectru larg de aminoacizi esentiali, dintre care cei mai importanti sunt triptofanul, lizina si izoleucina.
In timpul iernii, cartofii furajeri constituie o importanta sursa de vitamine.
Ei contin aproape toate vitaminele si mai ales vitamina C, care se pastreaza intr-o anumita cantitate, atunci cand sunt fierti in coaja.
In hrana animalelor, se pot administra cruzi, opariti, fierti sau murati in stare cruda.
Se recomanda folosirea in furajare numai a cartofilor maturi, deoarace cei nematuri sau incoltiti contin un glicozid toxic, numit solanina.
Daca la cartofii recoltati toamna, continutul de solanina este de 60 - 80 mg/kg, in perioada depozitarii, pana primavara, acesta ajunge la 100 - 200 mg/kg.
S-a demonstrat ca o concentratie mai mare de 150 mg/kg este daunatoare tuturor speciilor de animale.
Indepartarea solaninei se realizeaza prin ruperea coltilor si inlaturarea apei de fierbere.
Tulburarile produse de aceasta substanta toxica se caracterizeaza prin vomitari, meteorizatii, colici, edeme, precum si tumefectia mucoasei bucale.
Imbolnavirea insa nu-si are totdeauna originea numai in solanina, ci poate fi cauzata si de pamantul aderent (care s-a lipit de tuberculi) infestat sau atacul bacteriilor si al ciupercilor saprofite, atunci cand in furajare se folosesc cartofi alterati.
Din acest punct de vedere, cei mai sensibili sunt caii, la care o alimentatie indelungata cu cartofi poate provoca tulburari digestive, nefiind recomandat mai mult de 8 kg cartofi cruzi pe zi, spalati, tocati si amestecati cu pleava sau paie tocate.
Daca se administreaza cantitati mai mari, caii transpira si obosesc repede in timpul muncilor grele.
De aceea, indiferent de specia la care se folosesc, introducerea in furajare se va face treptat, cu o perioada de obisnuire, aparitia unuia dintre simptomele amintite, impunand scoaterea lor din ratie.
In hrana vacilor de lapte, se administreaza cruzi, sub forma tocata, in cantitati de 10 - 15 kg, dupa muls, pentru a nu imprima laptelui gustul specific.
Animalelor puse la ingrasat li se pot da pana la 30 kg/zi, in amestec cu uruieli (cel mai indicat fiind bobul).
Tot in stare cruda sau aburiti cartofii se folosesc in hrana oilor, mai ales a celor supuse ingrasarii, in cantitati de 0,5 - 2 kg/zi, in amestec cu fanuri sau grosiere tocate.
Porcinele reprezinta specia in hrana careia cartofii se folosesc cel mai mult.
Ei constituie un excelent nutret pentru porcii la ingrasat, de la care se obtine carne si slanina de buna calitate.
Deoarece porcii nu-i consuma cu placere in stare cruda, cea mai buna valorificare se obtine in urma fierberii, procedeu ce duce la cresterea digestibilitatii si, implicit, a valorii nutritive.
Se folosesc 0,5 - 3 kg/zi cartofi fierti, in amestec cu concentrate, nutreturi minerale si vitamine, pentru tineretul porcin, si 5 kg pentru scroafe.
In sistemul de ingrasare a porcilor cu cartofi fierti, cantitatea ce poate fi administrata este limitata de capacitatea de consum in 24 de ore (ingesta), cantitatea maxima recomandata, fiind de 10 kg/zi, cu adaos de 1 - 1,5 kg nutret concentrat si 30 - 35 g sare.
Amestecul de cartofi fierti, terciuiti, lapte tras si uruieli se foloseste si in hrana pasarilor, in cantitati de 30 - 300 g/zi, in functie de specie.
In zona colinara, dar mai ales in cea de munte, acolo unde porumbul nu ajunge la maturitate, iar preocuparea de baza a gospodarilor satelor este cresterea animalelor, cartoful constituie un valoros furaj, fiind inlocuitorul porumbului si al orzului.
Deoarece porumbul, orzul, sfecla si cartoful fac parte din grupa furajelor usor digestibile, cu rol energetic in crestere, ingrasare si in productia de lapte, se pot substitui intre ele, luand ca baza de calcul echivalentul energetic.
In acest caz, 1 kg de cartofi cu 0,25 u.n./kg are echivalentul 4 (1 u.n./0,25 u.n. 4).
Putem substitui deci 1 kg de porumb cu 4,8 kg cartofi, iar 1 kg de orz, cu 4,5 kg cartofi.
La randul sau, cartoful poate fi substituit in totalitate cu sfecla furajera, folosind pentru 1 kg de cartofi 1,6 kg sfecla.
In zonele unde cartoful se cultiva pe suprafete mari, acesta reprezinta un furaj ieftin, daca se ia in calcul productia animala obtinuta.
Astfel, 4000 kg de cartofi folositi in furajare permit obtinerea a 2900 litri de lapte de vaca sau 200 kg carne de porc sau de pasare.
Pentru hrana animalelor, in timpul iernii si al primaverii, in aceste zone, cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea cartofilor din soiurile tarzii, cu un continut de peste 20% amidon.
Aceasta insusire insa ii face sensibili la pastrare, ceea ce impune respectarea cu strictete a tehnologiei de conservare, considerand ca optima temperatura de 3 - 5°C in silozuri sau spatii de depozitare.
Ing. exp. Bogdan MACOVSCHI
Cu un continut de 75 - 80% apa, substanta uscata a cartofilor are pana la 80% amidon si un continut scazut de proteina bruta, grasime si substante minerale, lucru de care trebuie sa se tina seama la alcatuirea ratiilor de hrana.
Valoarea nutritiva de 0,2 - 0,3 u.n. variaza in functie de soi si modul de preparare, iar proteina, 12 - 14 g/Kg, include un spectru larg de aminoacizi esentiali, dintre care cei mai importanti sunt triptofanul, lizina si izoleucina.
In timpul iernii, cartofii furajeri constituie o importanta sursa de vitamine.
Ei contin aproape toate vitaminele si mai ales vitamina C, care se pastreaza intr-o anumita cantitate, atunci cand sunt fierti in coaja.
In hrana animalelor, se pot administra cruzi, opariti, fierti sau murati in stare cruda.
Se recomanda folosirea in furajare numai a cartofilor maturi, deoarace cei nematuri sau incoltiti contin un glicozid toxic, numit solanina.
Daca la cartofii recoltati toamna, continutul de solanina este de 60 - 80 mg/kg, in perioada depozitarii, pana primavara, acesta ajunge la 100 - 200 mg/kg.
S-a demonstrat ca o concentratie mai mare de 150 mg/kg este daunatoare tuturor speciilor de animale.
Indepartarea solaninei se realizeaza prin ruperea coltilor si inlaturarea apei de fierbere.
Tulburarile produse de aceasta substanta toxica se caracterizeaza prin vomitari, meteorizatii, colici, edeme, precum si tumefectia mucoasei bucale.
Imbolnavirea insa nu-si are totdeauna originea numai in solanina, ci poate fi cauzata si de pamantul aderent (care s-a lipit de tuberculi) infestat sau atacul bacteriilor si al ciupercilor saprofite, atunci cand in furajare se folosesc cartofi alterati.
Din acest punct de vedere, cei mai sensibili sunt caii, la care o alimentatie indelungata cu cartofi poate provoca tulburari digestive, nefiind recomandat mai mult de 8 kg cartofi cruzi pe zi, spalati, tocati si amestecati cu pleava sau paie tocate.
Daca se administreaza cantitati mai mari, caii transpira si obosesc repede in timpul muncilor grele.
De aceea, indiferent de specia la care se folosesc, introducerea in furajare se va face treptat, cu o perioada de obisnuire, aparitia unuia dintre simptomele amintite, impunand scoaterea lor din ratie.
In hrana vacilor de lapte, se administreaza cruzi, sub forma tocata, in cantitati de 10 - 15 kg, dupa muls, pentru a nu imprima laptelui gustul specific.
Animalelor puse la ingrasat li se pot da pana la 30 kg/zi, in amestec cu uruieli (cel mai indicat fiind bobul).
Tot in stare cruda sau aburiti cartofii se folosesc in hrana oilor, mai ales a celor supuse ingrasarii, in cantitati de 0,5 - 2 kg/zi, in amestec cu fanuri sau grosiere tocate.
Porcinele reprezinta specia in hrana careia cartofii se folosesc cel mai mult.
Ei constituie un excelent nutret pentru porcii la ingrasat, de la care se obtine carne si slanina de buna calitate.
Deoarece porcii nu-i consuma cu placere in stare cruda, cea mai buna valorificare se obtine in urma fierberii, procedeu ce duce la cresterea digestibilitatii si, implicit, a valorii nutritive.
Se folosesc 0,5 - 3 kg/zi cartofi fierti, in amestec cu concentrate, nutreturi minerale si vitamine, pentru tineretul porcin, si 5 kg pentru scroafe.
In sistemul de ingrasare a porcilor cu cartofi fierti, cantitatea ce poate fi administrata este limitata de capacitatea de consum in 24 de ore (ingesta), cantitatea maxima recomandata, fiind de 10 kg/zi, cu adaos de 1 - 1,5 kg nutret concentrat si 30 - 35 g sare.
Amestecul de cartofi fierti, terciuiti, lapte tras si uruieli se foloseste si in hrana pasarilor, in cantitati de 30 - 300 g/zi, in functie de specie.
In zona colinara, dar mai ales in cea de munte, acolo unde porumbul nu ajunge la maturitate, iar preocuparea de baza a gospodarilor satelor este cresterea animalelor, cartoful constituie un valoros furaj, fiind inlocuitorul porumbului si al orzului.
Deoarece porumbul, orzul, sfecla si cartoful fac parte din grupa furajelor usor digestibile, cu rol energetic in crestere, ingrasare si in productia de lapte, se pot substitui intre ele, luand ca baza de calcul echivalentul energetic.
In acest caz, 1 kg de cartofi cu 0,25 u.n./kg are echivalentul 4 (1 u.n./0,25 u.n. 4).
Putem substitui deci 1 kg de porumb cu 4,8 kg cartofi, iar 1 kg de orz, cu 4,5 kg cartofi.
La randul sau, cartoful poate fi substituit in totalitate cu sfecla furajera, folosind pentru 1 kg de cartofi 1,6 kg sfecla.
In zonele unde cartoful se cultiva pe suprafete mari, acesta reprezinta un furaj ieftin, daca se ia in calcul productia animala obtinuta.
Astfel, 4000 kg de cartofi folositi in furajare permit obtinerea a 2900 litri de lapte de vaca sau 200 kg carne de porc sau de pasare.
Pentru hrana animalelor, in timpul iernii si al primaverii, in aceste zone, cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea cartofilor din soiurile tarzii, cu un continut de peste 20% amidon.
Aceasta insusire insa ii face sensibili la pastrare, ceea ce impune respectarea cu strictete a tehnologiei de conservare, considerand ca optima temperatura de 3 - 5°C in silozuri sau spatii de depozitare.
Ing. exp. Bogdan MACOVSCHI