Legume mai putin cultivate - Andivele
Andivele, cunoscute in alte tari sub denumirea de cicoare Witloof sau cicoare de Bruxelles, se obtin prin fortarea in anumite conditii a radacinilor ingrosate ale plantelor de cicoare de vara (Cichorium intybus var. foliorum - Bischoff).
Originara din Europa Centrala si bazinul mediteraneean unde creste in stare salbatica, cicoarea a fost cultivata in vederea fortarii inca din secolul al XIX-lea in Belgia, in prezent fiind cunoscuta pe toate continentele.
La noi in tara este putin extinsa, cu precadere in jurul marilor orase.
Andivele sunt legume ce se consuma in stare cruda, ca salate sau gatite intr-o gama variata de preparate culinare, cu gust foarte placut.
Importanta acestei plante rezida in primul rand in posibilitatea obtinerii partilor comestibile in sezonul rece al anului, deficitar in legume proaspete, ceea ce face posibila valorificarea acestora cu preturi ridicate, caracteristice "trufandalelor".
Andivele au, de asemenea, o valoare nutritiva ridicata, continand proteine, hidrati de carbon, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu si vitaminele A, B1, B2, C.
Frunzele inalbite au si un efect depurativ (curatire a organismului) datorat continutului in lactucina, lactupierina si alcool tritirpenic.
Radacinile bogate in imulina si polizaharide de regula se utilizeaza la prepararea surogatului de cafea.
Valoarea terapeutica a plantei este cunoscuta, sucul de andive fiind recomandat in ameliorarea unor boli de ochi, ale ficatului si cailor biliare, in combaterea astmului, guturaiului si afectiunilor cardiace iar extractul de radacini, se utilizeaza la fabricarea unor medicamente ("vegelax").
Pretul ridicat al andivelor si practicarea unor tehnologii de fortare simple sau moderne, permit obtinerea de catre cultivatori a unor venituri importante intr-o perioada de "gol de productie" pentru legumele de camp (ianuarie-februarie).
Cicoarea pentru fortat este o planta bienala, care in primul an formeaza radacini pivotante, ingrosate, de culoare bruna cafenie cu pulpa alba.
Fortate in anumite conditii, radacinile dau nastere (din mugurele central de la colet) unei "papusi de frunze" de 10-15 cm lungime, 3-5 cm diametru si 60-120 g, care etiolata (inalbita) se comercializeaza sub denumirea de andive.
Ca urmare, cultura necesita doua faze: obtinerea in camp a radacinilor si fortarea acestora in vederea producerii andivelor.
In primul an de viata, plantele formeaza la suprafata solului rozete mari de frunze verzi, petiolate (cu codite), alungite, cu marginile crestate.
In anul al doilea, apar tulpinile florifere inalte de 0,6-1 m, puternic ramificate, cu frunze mici, fara petiol (codita), si flori albastre grupate in capitule.
Fructele, impropriu denumite seminte, sunt de culoare cafenie, mici, trunchiate si costate.
Ele se pot pastra 3-4 ani si au o facultate germinativa de 75-80%.
Alegerea soiului are o deosebita importanta, cultivatorul trebuind sa tina cont de lungimea perioadei de vegetatie care permit obtinerea si valorificarea mai timpurie sau tarzie a prductiei din o mai buna esalonare, cat si posibilitatile de realizare a sistemului de fortare (clasic sau modern).
Pentru sistemul clasic de fortare in camp, rasadnite sau beciuri, se pot recomanda urmatoarele soiuri si hibrizi: pentru recolte extratimpurii si timpurii: Primo, Secundo, Flash F1 si Zoom F;
pentru cele semitimpurii: Tertio, Brussels, Witloof, Bea F1;
iar pentru cele tardive: Kwarto.
Pentru sistemele moderne de fortare in spatii special amenajate si conditii de control al factorilor temperatura, lumina, nutritie, in Romania se folosesc soiul Bacau 3 si hibricul Kwarosa.
Prof. univ.dr. Ruxandra CIOFU
Originara din Europa Centrala si bazinul mediteraneean unde creste in stare salbatica, cicoarea a fost cultivata in vederea fortarii inca din secolul al XIX-lea in Belgia, in prezent fiind cunoscuta pe toate continentele.
La noi in tara este putin extinsa, cu precadere in jurul marilor orase.
Andivele sunt legume ce se consuma in stare cruda, ca salate sau gatite intr-o gama variata de preparate culinare, cu gust foarte placut.
Importanta acestei plante rezida in primul rand in posibilitatea obtinerii partilor comestibile in sezonul rece al anului, deficitar in legume proaspete, ceea ce face posibila valorificarea acestora cu preturi ridicate, caracteristice "trufandalelor".
Andivele au, de asemenea, o valoare nutritiva ridicata, continand proteine, hidrati de carbon, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu si vitaminele A, B1, B2, C.
Frunzele inalbite au si un efect depurativ (curatire a organismului) datorat continutului in lactucina, lactupierina si alcool tritirpenic.
Radacinile bogate in imulina si polizaharide de regula se utilizeaza la prepararea surogatului de cafea.
Valoarea terapeutica a plantei este cunoscuta, sucul de andive fiind recomandat in ameliorarea unor boli de ochi, ale ficatului si cailor biliare, in combaterea astmului, guturaiului si afectiunilor cardiace iar extractul de radacini, se utilizeaza la fabricarea unor medicamente ("vegelax").
Pretul ridicat al andivelor si practicarea unor tehnologii de fortare simple sau moderne, permit obtinerea de catre cultivatori a unor venituri importante intr-o perioada de "gol de productie" pentru legumele de camp (ianuarie-februarie).
Cicoarea pentru fortat este o planta bienala, care in primul an formeaza radacini pivotante, ingrosate, de culoare bruna cafenie cu pulpa alba.
Fortate in anumite conditii, radacinile dau nastere (din mugurele central de la colet) unei "papusi de frunze" de 10-15 cm lungime, 3-5 cm diametru si 60-120 g, care etiolata (inalbita) se comercializeaza sub denumirea de andive.
Ca urmare, cultura necesita doua faze: obtinerea in camp a radacinilor si fortarea acestora in vederea producerii andivelor.
In primul an de viata, plantele formeaza la suprafata solului rozete mari de frunze verzi, petiolate (cu codite), alungite, cu marginile crestate.
In anul al doilea, apar tulpinile florifere inalte de 0,6-1 m, puternic ramificate, cu frunze mici, fara petiol (codita), si flori albastre grupate in capitule.
Fructele, impropriu denumite seminte, sunt de culoare cafenie, mici, trunchiate si costate.
Ele se pot pastra 3-4 ani si au o facultate germinativa de 75-80%.
Alegerea soiului are o deosebita importanta, cultivatorul trebuind sa tina cont de lungimea perioadei de vegetatie care permit obtinerea si valorificarea mai timpurie sau tarzie a prductiei din o mai buna esalonare, cat si posibilitatile de realizare a sistemului de fortare (clasic sau modern).
Pentru sistemul clasic de fortare in camp, rasadnite sau beciuri, se pot recomanda urmatoarele soiuri si hibrizi: pentru recolte extratimpurii si timpurii: Primo, Secundo, Flash F1 si Zoom F;
pentru cele semitimpurii: Tertio, Brussels, Witloof, Bea F1;
iar pentru cele tardive: Kwarto.
Pentru sistemele moderne de fortare in spatii special amenajate si conditii de control al factorilor temperatura, lumina, nutritie, in Romania se folosesc soiul Bacau 3 si hibricul Kwarosa.
Prof. univ.dr. Ruxandra CIOFU