Intarcarea viteilor
In timpul perioadei de alaptare propriu-zisa, furajul de baza in alimentatia viteilor il constituie laptele, a carui proteina inregistreaza o digestibilitate de 100%.
Intarcarea reprezinta intreruperea furajarii cu lapte sau substituenti ai laptelui, a carui pondere in costul furajelor este predominanta, si continuarea hranirii numai cu concentrate si fanuri de buna calitate, nutreturi, ce pot fi produse in cantitati suficiente de orice crescator.
In functie de varsta la care se face intarcarea, se disting: intarcarea foarte precoce, precoce si cea tardiva.
• Intarcarea foarte precoce.
Are loc la varsta de 3 - 5 saptamani, viteii fiind hraniti cu substituenti de lapte si nutret combinat, starter.
Presupune conditii optime de hranire si intretinere, precum si existenta unui personal calificat si foarte constiincios.
De aceea, aplicarea acestui sistem trebuie facuta cu mult discernamant.
• Intarcarea precoce.
Se face la varsta de 40 - 120 zile si se practica la tineretul taurin, hranit in sistem intensiv cu substituenti de lapte si nutret combinat.
Este sistemul cel mai utilizat in exploatatiile zootehnice de profil.
• Intarcarea tardiva.
Se practica la viteii de 4 - 5 luni, din rasele de lapte si 7 - 8 luni pentru cei proveniti de la rasele de carne.
Este utilizata in sistemul semiintensiv de hranire, cand la intarcare vitelul trebuie sa fie capabil sa consume 1 kg concentrate si 2,5 kg fan sau echivalent in masa verde.
Indiferent de sistem, in practica, cel care stabileste varsta de intarcare este crescatorul particular sau specialistul exploatatiei zootehnice, in functie de destinatia vitelului, sex, starea de sanatate, sistemul de hranire, conditiile de crestere si, nu in ultimul rand, de calificarea personalului.
Pentru ultimele doua sisteme de intarcare (precoce si tardiva) se pot formula cateva recomandari, incadrate intr-un sistem general sintetizat.
Astfel, intarcarea trebuie facuta treptat, in 7 - 10 zile, pentru a evita criza specifica (de intarcare).
In cazul alaptarii artificiale, acest lucru se realizeaza prin reducerea cantitatii de lapte, administrata zilnic, concomitent cu sporirea suplimentului de hrana uscata, iar in cazul alaptarii naturale, prin diminuarea treptata, pana la suprimare, a tainurilor de lapte .
Prin restrictia zilnica a cantitatii de lapte sau substituent si introducerea in ratie a unui supliment de concentrate, furaj combinat si fan, vitelul este incurajat sa consume de la o varsta foarte tanara aceste furaje, ceea ce duce la dezvoltarea mai accelerata a tractusului digestiv si instalarea mai timpurie a functiilor de digestie complexa, specifice rumegatoarelor.
Dificultatile legate de introducerea hranei uscate constau in faptul ca aceasta este mai putin atractiva pentru vitel decat laptele.
Datorita acestui fapt, acomodarea cu consumul nutreturilor vegetale trebuie facuta treptat, de-a lungul unei perioade care este si cea mai critica sub raportul receptivitatii la diferite boli.
Ea este depasita fara complicatii de viteii sanatosi la nastere, ce beneficiaza ulterior de conditii optime de intretinere sub aspectul factorilor de microclimat si de igiena a adaposturilor.
Un plus de atentie trebuie acordat alimentatiei, incepand cu prima saptamana dupa fatare, cand viteilor trebuie sa li se asigure, obligatoriu, in afara de lapte, la discretie, fan de cea mai buna calitate - de preferinta de trifoi sau lucerna - furaje combinate complete, procurate de la un producator specializat, sau un amestec furajer concentrat, alcatuit din porumb, orz si grau, la care se va adauga un supliment proteino-vitamino-mineral (PVM).
Intarcarea brusca sau prematura cu nutret grosier (exces de celuloza), concentrate in exces (deficit de celuloza si fibre lungi) sau leguminoase verzi, intens fermentescibile, constituie tot atatea cauze ale aparitiei meteorismului cronic, primar.
Revenind la nivelul consumului de nutret combinat, din experienta, a rezultat ca acesta este direct proportional cu insusirile de gust ale furajului.
Compensarea cantitatii reduse de lapte, in perioada de intarcare, prin folosirea concentratelor, ca principala sursa de energie si proteina, s-a dovedit eficienta numai in conditiile introducerii in structura ratiei a unei cantitati de fibroase, care, pe langa stimularea motilitatii rumenului la viteii tineri, are si rolul de factor tampon al aciditatii numeniale.
Indiferent de varsta la care se face intarcarea, pentru atenuarea si chiar evitarea stresului specific, se recomanda mentinerea viteilor in aceleasi custi, boxe sau compartimente, in care au fost intretinuti si in perioada de alaptare, inca 5 - 6 zile, dupa sistarea administrarii laptelui.
In felul acesta, viteii au de suportat modificarea doar a unui singur factor, respectiv, alimentatia cu lapte, ceilalti ramanand neschimbati.
O alta conditie a reusitei intarcarii este folosirea in furajare a aceluiasi tip de supliment concentrat, nutret combinat si fan, atat inainte, cat si dupa intarcare.
Viteii, obisnuiti cu aceste nutreturi in perioada de alaptare propriu-zisa, continua sa consume cu placere si dupa intarcare aceeasi hrana, dar in cantitati mai mari.
Introducerea altor furaje in ratie are ca efect reducerea sau stagnarea consumului pana la obisnuirea cu insusirile noului furaj administrat.
De aceea, este bine ca inca din perioada de recoltare, sa se asigure cantitati suficiente de fan, de buna calitate, ce va fi folosit numai pentru furajarea viteilor ce urmeaza a fi intarcati.
Un factor important ce nu trebuie neglijat este asigurarea la discretie a apei proaspete si potabile, necesara unei bune digestii in rumen.
Cu cat schema de alaptare este mai restrictiva, cu atat necesitatea adaparii suplimentare este mai mare, deoarece deficitul de lichid, rezultat prin sistarea alaptarii, trebuie suplinit printr-o alta sursa de apa si, sa nu uitam, ca dupa intarcare, desi viteii nu mai primesc lapte, sunt la o varsta frageda si au nevoie de o ingrijire la fel de atenta, ca in perioada de alaptare.
Ing. exp. Bogdan MACOVSKI
Intarcarea reprezinta intreruperea furajarii cu lapte sau substituenti ai laptelui, a carui pondere in costul furajelor este predominanta, si continuarea hranirii numai cu concentrate si fanuri de buna calitate, nutreturi, ce pot fi produse in cantitati suficiente de orice crescator.
In functie de varsta la care se face intarcarea, se disting: intarcarea foarte precoce, precoce si cea tardiva.
• Intarcarea foarte precoce.
Are loc la varsta de 3 - 5 saptamani, viteii fiind hraniti cu substituenti de lapte si nutret combinat, starter.
Presupune conditii optime de hranire si intretinere, precum si existenta unui personal calificat si foarte constiincios.
De aceea, aplicarea acestui sistem trebuie facuta cu mult discernamant.
• Intarcarea precoce.
Se face la varsta de 40 - 120 zile si se practica la tineretul taurin, hranit in sistem intensiv cu substituenti de lapte si nutret combinat.
Este sistemul cel mai utilizat in exploatatiile zootehnice de profil.
• Intarcarea tardiva.
Se practica la viteii de 4 - 5 luni, din rasele de lapte si 7 - 8 luni pentru cei proveniti de la rasele de carne.
Este utilizata in sistemul semiintensiv de hranire, cand la intarcare vitelul trebuie sa fie capabil sa consume 1 kg concentrate si 2,5 kg fan sau echivalent in masa verde.
Indiferent de sistem, in practica, cel care stabileste varsta de intarcare este crescatorul particular sau specialistul exploatatiei zootehnice, in functie de destinatia vitelului, sex, starea de sanatate, sistemul de hranire, conditiile de crestere si, nu in ultimul rand, de calificarea personalului.
Pentru ultimele doua sisteme de intarcare (precoce si tardiva) se pot formula cateva recomandari, incadrate intr-un sistem general sintetizat.
Astfel, intarcarea trebuie facuta treptat, in 7 - 10 zile, pentru a evita criza specifica (de intarcare).
In cazul alaptarii artificiale, acest lucru se realizeaza prin reducerea cantitatii de lapte, administrata zilnic, concomitent cu sporirea suplimentului de hrana uscata, iar in cazul alaptarii naturale, prin diminuarea treptata, pana la suprimare, a tainurilor de lapte .
Prin restrictia zilnica a cantitatii de lapte sau substituent si introducerea in ratie a unui supliment de concentrate, furaj combinat si fan, vitelul este incurajat sa consume de la o varsta foarte tanara aceste furaje, ceea ce duce la dezvoltarea mai accelerata a tractusului digestiv si instalarea mai timpurie a functiilor de digestie complexa, specifice rumegatoarelor.
Dificultatile legate de introducerea hranei uscate constau in faptul ca aceasta este mai putin atractiva pentru vitel decat laptele.
Datorita acestui fapt, acomodarea cu consumul nutreturilor vegetale trebuie facuta treptat, de-a lungul unei perioade care este si cea mai critica sub raportul receptivitatii la diferite boli.
Ea este depasita fara complicatii de viteii sanatosi la nastere, ce beneficiaza ulterior de conditii optime de intretinere sub aspectul factorilor de microclimat si de igiena a adaposturilor.
Un plus de atentie trebuie acordat alimentatiei, incepand cu prima saptamana dupa fatare, cand viteilor trebuie sa li se asigure, obligatoriu, in afara de lapte, la discretie, fan de cea mai buna calitate - de preferinta de trifoi sau lucerna - furaje combinate complete, procurate de la un producator specializat, sau un amestec furajer concentrat, alcatuit din porumb, orz si grau, la care se va adauga un supliment proteino-vitamino-mineral (PVM).
Intarcarea brusca sau prematura cu nutret grosier (exces de celuloza), concentrate in exces (deficit de celuloza si fibre lungi) sau leguminoase verzi, intens fermentescibile, constituie tot atatea cauze ale aparitiei meteorismului cronic, primar.
Revenind la nivelul consumului de nutret combinat, din experienta, a rezultat ca acesta este direct proportional cu insusirile de gust ale furajului.
Compensarea cantitatii reduse de lapte, in perioada de intarcare, prin folosirea concentratelor, ca principala sursa de energie si proteina, s-a dovedit eficienta numai in conditiile introducerii in structura ratiei a unei cantitati de fibroase, care, pe langa stimularea motilitatii rumenului la viteii tineri, are si rolul de factor tampon al aciditatii numeniale.
Indiferent de varsta la care se face intarcarea, pentru atenuarea si chiar evitarea stresului specific, se recomanda mentinerea viteilor in aceleasi custi, boxe sau compartimente, in care au fost intretinuti si in perioada de alaptare, inca 5 - 6 zile, dupa sistarea administrarii laptelui.
In felul acesta, viteii au de suportat modificarea doar a unui singur factor, respectiv, alimentatia cu lapte, ceilalti ramanand neschimbati.
O alta conditie a reusitei intarcarii este folosirea in furajare a aceluiasi tip de supliment concentrat, nutret combinat si fan, atat inainte, cat si dupa intarcare.
Viteii, obisnuiti cu aceste nutreturi in perioada de alaptare propriu-zisa, continua sa consume cu placere si dupa intarcare aceeasi hrana, dar in cantitati mai mari.
Introducerea altor furaje in ratie are ca efect reducerea sau stagnarea consumului pana la obisnuirea cu insusirile noului furaj administrat.
De aceea, este bine ca inca din perioada de recoltare, sa se asigure cantitati suficiente de fan, de buna calitate, ce va fi folosit numai pentru furajarea viteilor ce urmeaza a fi intarcati.
Un factor important ce nu trebuie neglijat este asigurarea la discretie a apei proaspete si potabile, necesara unei bune digestii in rumen.
Cu cat schema de alaptare este mai restrictiva, cu atat necesitatea adaparii suplimentare este mai mare, deoarece deficitul de lichid, rezultat prin sistarea alaptarii, trebuie suplinit printr-o alta sursa de apa si, sa nu uitam, ca dupa intarcare, desi viteii nu mai primesc lapte, sunt la o varsta frageda si au nevoie de o ingrijire la fel de atenta, ca in perioada de alaptare.
Ing. exp. Bogdan MACOVSKI