Boli infectioase - Tetanosul

Boli infectioase - Tetanosul

Este o boala infectioasa, necontagioasa, comuna omului si animalelor, cu o evolutie dramatica, specifica. A fost semnalata din cele mai vechi timpuri si descrisa corect ca manifestare clinica inca de pe vremea lui Hipocrat.

Este produsa de un germen (microb) anaerob, prezent in sol pe toate ariile geografice, foarte rezistent - datorita unei forme de conservare, numita spor.

Din sol, bacilul sporulat este introdus accidental in organism, unde, in ranile profunde si neaerate, produse de uneltele agricole sau de obiecte ascutite, gaseste conditii bune, care ii permit sa "invie", sa se cantoneze si sa secrete o toxina foarte puternica, cu actiune asupra sistemului nervos si a sistemului circulator.
La animalele mari si la om, dupa o incubatie variabila de la cateva ore la zeci de zile (in functie de cantitatea de germeni din plaga si puterea toxinei elaborate), se produce starea de boala cu caracter "descendent", adica, primele zone cuprinse de contractii puternice si paralizii spastice sunt muschii fetei.

Contractura dureroasa a muschilor fetei descopera dintii inclestati, cu aspect de "ras sardonic".
Urmeaza, in ordine descendent, contractura muschilor gatului si a muschilor intercostali, care limiteaza amplitudinea respiratorie, apoi contractura maselor musculare ale membrelor in extensie; animalul isi mareste baza de sprijin, capatand aspectul de "cal de lemn".

Pulsul si respiratia devin extrem de accelerate, animalul este inspaimantat, iar moartea survine prin asfixie si tulburari grave cardio- respiratorii. Procentul de mortalitate este de peste 50% in cazurile cu incubatie scurta.

Animalele bolnave trebuie ferite de lumina si zgomote, pentru a se evita declansarea seriilor de spasme dureroase si agravarea starii. 

Animalele mici fac boala prin forme clinice "ascendente": prima regiune care manifesta trismus (contractura muschilor masticatori) si contractii spastice este zona in care s-a produs plaga, urmand ascendent partea corpului corespunzatoare.

Alte cai frecvente de contaminare - ca si la om - sunt reprezentate de plagile chirurgicale, caile obstetricale, la femele, si calea ombilicala la nou-nascuti. De remarcat, ca solurile intens tetanigene sunt cele bogate in materie organica, dejectii de animale, cernoziomurile, in special cele in zonele populate cu cabaline.

La altitudini mari, riscul infectiei tetanice se reduce progresiv.

Tratamentul pentru tetanos

Primele masuri, dupa toaleta profunda a plagii, trebuie sa protejeze animalul de zgomote si lumina. Specific, se aplica de urgenta tratament cu ser antitetanic antitoxic, corespunzator greutatii corporale a animalului sau, in cazul celor vaccinate in prealabil, un rapel antitetanic.