Toamna si sanatatea
Succesiunea ritmica a anotimpurilor, aidoma tot succesiunii, de asemenea, ritmice a fazelor lunii, marcheaza, cum nu se poate mai pregnant, scurgerea timpului si, implicit, scurgerea vietii.
Aceeasi succesiune marcheaza nu numai scurgerea vietii, ci si evolutia ei.
Cum insa fiecare ritm de acest gen reprezinta, din anumite puncte de vedere, si un ritm al cosmosului, in general, si al naturii, in particular, este practic imposibil ca el sa ramana fara repercusiuni asupra sanatatii umane.
Si pentru ca ne aflam in toamna, este bine sa stim ca anume boli isi fac cu predilectie aparitia in acest sezon.
In primul rand, avem in vedere, aparitia asa-numitelor raceli sezoniere care, netratate sau tratate superficial, se pot solda cu complicatii ce ne pot pune serios in pericol sanatatea.
In al doilea rand, vom avea in vedere ca in acest anotimp, ca si in primavara, de altfel, reapar crizele ulceroase si acestea creand, in unele cazuri, probleme medicilor curanti.
Tot toamna, din cauza modificarilor clomatice proprii acestui anotimp, suferintele de ordin reumatic isi fac simtita prezenta, reactivandu-se.
In al treilea rand, vom avea in vedere faptul ca toamna, prin specificul ei cromatic, induce anume stari psihice, care la randul lor creeaza conditii favorabile pentru recrudescenta anumitor suferinte somatice, deci corporale, dar care, in anume conditii creeaza un anume climat favorabil pentru ameliorarea sau chiar vindecarea anumitor boli.
Dupa cum stim, toamna ne etaleaza, cu generozitate, sub raport cromatic, toate nuantele de galben, pornind de la galbenul citrin al frunzelor de plop, pana la cel brun, al frunzelor de fag, ca si toate nuantele de rosu, incepand de la rosul-ruginiu brun al frunzelor de vita de vie, pana la cel sangeriu al ciresului salbatic.
Cum culoarea galbena, cel putin sub raport psihologic, prefigureaza declinul, involutia si chiar moartea, si asta pentru ca intr-o anumita etapa a degradarii sale galbenul devine un substitut al negrului, iata si explicatia starilor de calm, de meditatie, melancolie si tristete, pe care le genereaza - cel putin in perimetrul anumitor psihisme - aceasta ambianta cromatica.
Pe buna dreptate, un scriitor satiric german din secolul al XVIII-lea, si anume G. Chr. Lichtemberg, identifica toamna cu anotimpul ce adauga pamantului frunzele imprumutate de la vara.
Si tot pe buna dreptate, un alt scriitor, de data aceasta francez, din secolul trecut, Eugene Véron, identifica acelasi anotimp cu un post-scriptum al soarelui.
Dar tot cromatica autumnala, atunci cand aceasta este dominata de rosu, simbolizeaza tineretea, dragostea si chiar sanatatea.
Apropo de acest ultim aspect, nu intamplator la vechii greci, rosul era culoarea lui Dionisos, zeu al vinului, bucuriei si, printre altele, si al sanatatii.
Si tot nu intamplator, un copil cu bujori in obrajori, cum se spune, ne sugereaza sanatatea, exuberanta si tonusul.
Un studiu stiintific medical, efectuat intr-o clinica de ortopedie din Ungaria, evidentiaza, cum nu se poate mai convingator, virtutile sanogenetice ale rosului.
Aici, luandu-se initiativa vopsirii aparatelor ghipsate pentru imobilizarea fracturilor in rosu, s-a constatat, in mod vizibil, ca acest fapt a dus la accelerarea consolidarii osului fracturat si, implicit, a formarii calusului, respectiv a acelei cicatrici osoase atat de bine vizibila pe radiografie, care atesta vindecarea.
Explicatia acestui fapt pare a tine, dupa cum a constatat acelasi studiu, de activarea functiilor hipofizei de catre culoarea rosie, activare ce se soldeaza cu stimularea osteogenezei, respectiv formarea unui nou tesut osos.
La randul lor, o serie de cercetatori rusi, studiind efectele sanogenetice ale culorii rosii, au observat ca aceasta induce bolnavilor o stare de buna dispozitie, facandu-i mai veseli si mai optimisti, fapt care creeaza conditii psihologice de bun augur pentru procesul vindecarii, in orice proces patologic.
Cercetatorii canadieni, aprofundand aceeasi problematica, ne semnaleaza certe virtuti tranchilizante ale rosului, ca si certe virtuti sedative, motiv pentru care recomanda aceasta culoare pentru a alcatui ambianta cromatica cea mai favorabila pentru vindecarea sau ameliorarea diverselor nevroze.
Revenind la galben, culoarea intru totul caracteristica toamnei, vom preciza ca aceasta induce in organism senzatia de caldura, de calm, iar dupa pictorul german, de origine rusa, Vasili Kandinski, galbenul fiind si cea mai terestra dintre culori, nu trebuie sa ne surprinda starile de calm, de echilibru si de speranta, pe care anotimpul respectiv ni le induce.
Englezii au un proverb cat se poate de convingator pentru a ilustra aceasta realitate. "Este toamna? Foarte bine! Inseamna ca primavara este foarte aproape."
Arcadie PERCEK
Aceeasi succesiune marcheaza nu numai scurgerea vietii, ci si evolutia ei.
Cum insa fiecare ritm de acest gen reprezinta, din anumite puncte de vedere, si un ritm al cosmosului, in general, si al naturii, in particular, este practic imposibil ca el sa ramana fara repercusiuni asupra sanatatii umane.
Si pentru ca ne aflam in toamna, este bine sa stim ca anume boli isi fac cu predilectie aparitia in acest sezon.
In primul rand, avem in vedere, aparitia asa-numitelor raceli sezoniere care, netratate sau tratate superficial, se pot solda cu complicatii ce ne pot pune serios in pericol sanatatea.
In al doilea rand, vom avea in vedere ca in acest anotimp, ca si in primavara, de altfel, reapar crizele ulceroase si acestea creand, in unele cazuri, probleme medicilor curanti.
Tot toamna, din cauza modificarilor clomatice proprii acestui anotimp, suferintele de ordin reumatic isi fac simtita prezenta, reactivandu-se.
In al treilea rand, vom avea in vedere faptul ca toamna, prin specificul ei cromatic, induce anume stari psihice, care la randul lor creeaza conditii favorabile pentru recrudescenta anumitor suferinte somatice, deci corporale, dar care, in anume conditii creeaza un anume climat favorabil pentru ameliorarea sau chiar vindecarea anumitor boli.
Dupa cum stim, toamna ne etaleaza, cu generozitate, sub raport cromatic, toate nuantele de galben, pornind de la galbenul citrin al frunzelor de plop, pana la cel brun, al frunzelor de fag, ca si toate nuantele de rosu, incepand de la rosul-ruginiu brun al frunzelor de vita de vie, pana la cel sangeriu al ciresului salbatic.
Cum culoarea galbena, cel putin sub raport psihologic, prefigureaza declinul, involutia si chiar moartea, si asta pentru ca intr-o anumita etapa a degradarii sale galbenul devine un substitut al negrului, iata si explicatia starilor de calm, de meditatie, melancolie si tristete, pe care le genereaza - cel putin in perimetrul anumitor psihisme - aceasta ambianta cromatica.
Pe buna dreptate, un scriitor satiric german din secolul al XVIII-lea, si anume G. Chr. Lichtemberg, identifica toamna cu anotimpul ce adauga pamantului frunzele imprumutate de la vara.
Si tot pe buna dreptate, un alt scriitor, de data aceasta francez, din secolul trecut, Eugene Véron, identifica acelasi anotimp cu un post-scriptum al soarelui.
Dar tot cromatica autumnala, atunci cand aceasta este dominata de rosu, simbolizeaza tineretea, dragostea si chiar sanatatea.
Apropo de acest ultim aspect, nu intamplator la vechii greci, rosul era culoarea lui Dionisos, zeu al vinului, bucuriei si, printre altele, si al sanatatii.
Si tot nu intamplator, un copil cu bujori in obrajori, cum se spune, ne sugereaza sanatatea, exuberanta si tonusul.
Un studiu stiintific medical, efectuat intr-o clinica de ortopedie din Ungaria, evidentiaza, cum nu se poate mai convingator, virtutile sanogenetice ale rosului.
Aici, luandu-se initiativa vopsirii aparatelor ghipsate pentru imobilizarea fracturilor in rosu, s-a constatat, in mod vizibil, ca acest fapt a dus la accelerarea consolidarii osului fracturat si, implicit, a formarii calusului, respectiv a acelei cicatrici osoase atat de bine vizibila pe radiografie, care atesta vindecarea.
Explicatia acestui fapt pare a tine, dupa cum a constatat acelasi studiu, de activarea functiilor hipofizei de catre culoarea rosie, activare ce se soldeaza cu stimularea osteogenezei, respectiv formarea unui nou tesut osos.
La randul lor, o serie de cercetatori rusi, studiind efectele sanogenetice ale culorii rosii, au observat ca aceasta induce bolnavilor o stare de buna dispozitie, facandu-i mai veseli si mai optimisti, fapt care creeaza conditii psihologice de bun augur pentru procesul vindecarii, in orice proces patologic.
Cercetatorii canadieni, aprofundand aceeasi problematica, ne semnaleaza certe virtuti tranchilizante ale rosului, ca si certe virtuti sedative, motiv pentru care recomanda aceasta culoare pentru a alcatui ambianta cromatica cea mai favorabila pentru vindecarea sau ameliorarea diverselor nevroze.
Revenind la galben, culoarea intru totul caracteristica toamnei, vom preciza ca aceasta induce in organism senzatia de caldura, de calm, iar dupa pictorul german, de origine rusa, Vasili Kandinski, galbenul fiind si cea mai terestra dintre culori, nu trebuie sa ne surprinda starile de calm, de echilibru si de speranta, pe care anotimpul respectiv ni le induce.
Englezii au un proverb cat se poate de convingator pentru a ilustra aceasta realitate. "Este toamna? Foarte bine! Inseamna ca primavara este foarte aproape."
Arcadie PERCEK