Atentie la hipertensiunea arteriala
Dintre bolile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala ocupa primul loc ca incidenta in randul populatiei adulte.
In randul populatiei active hipertensiunea are cel mai crescut procent de morbiditate, constituind o cauza frecventa a accidentelor cardio-vasculare, infarctului miocardic si cerebral, cardiopatiei hipertensive, a leziunilor renale, cat si a celor de arteriolo-scleroza, deoarece exista o stransa corelatie intre hipertensiunea arteriala si ateroscleroza.
De asemenea, pot fi afectate arterele retiniene si cele ale membrelor inferioare.
Riscul coronian, cerebral si al celorlalte organe este cu atat mai crescut cu cat tensiunea arteriala este mai ridicata.
Si la noi in tara, hipertensiunea arteriala se intalneste intr-o proportie de 16 - 32% din populatia activa.
Hipertensiunea arteriala, prin consecintele ei invalidate, ca: accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, ateroscleroza, a fost si ramane o problema sociala.
Aceasta se datoreaza faptului ca boala hipertensiva are o perioada lunga asimptomatica sau cu simptome minore, ceea ce il face pe bolnav sa se adreseze cu intarziere medicului.
Comitetul de experti OMS a propus ca valorile presiunii arteriale de peste 140/90 mm Hg sa fie considerate patologice.
Sunt insa studii si date care pledeaza pentru ca aceste valori sa fie socotite patologice de la peste 130/85 mm Hg, impunandu-se de la aceste valori o supraveghere medicala.
Odata ce unui bolnav i s-au depistat valori ale tensiunii arteriale crescute peste limita normala, medicul trebuie sa-i introduca tratament adecvat in functie de stadiul bolii si de reactivitatea proprie.
Sunt mai multe scheme de terapie. Se incepe cu un regim igieno-dietetic, apoi cu un medicament si in functie de raspuns la tratament, se adauga in trepte si alte medicamente.
Sunt bolnavi la care, dupa ce au urmat o cura de tratament, valorile tensiunii arteriale au revenit la parametrii normali.
Acestia avand o stare de bine, nu se mai prezinta la medic, apreciind ca s-au vindecat.
Atragem atentia ca o data ce hipertensiunea arteriala s-a instalat, indiferent de cauza primara sau secundara, boala nu se vindeca, precum o pneumonie dupa terapia cu antibiotice.
Prin mecanisme complexe neuro-endocrine si vegetative, hipertensiunea se mentine la valori ridicate, care determina atat efecte secundare pe aparatul circulator, cat si leziuni de organe, care pot deveni ireversibile, daca nu se urmeaza un tratament corect.
Este absolut necesara o colaborare intre medic si pacient pentru reusita tratamentului, prin prezentare periodica a bolnavului la control.
Cu acest prilej, medicul stabileste medicamentul, doza zilnica si masurile igieno-dietetice ce se impun la data respectiva.
Numai asa bolnavii se vor simti mai bine si vor evita complicatiile determinate de evolutia hipertensiunii arteriale.
Dr. Nicolae HERESCU
In randul populatiei active hipertensiunea are cel mai crescut procent de morbiditate, constituind o cauza frecventa a accidentelor cardio-vasculare, infarctului miocardic si cerebral, cardiopatiei hipertensive, a leziunilor renale, cat si a celor de arteriolo-scleroza, deoarece exista o stransa corelatie intre hipertensiunea arteriala si ateroscleroza.
De asemenea, pot fi afectate arterele retiniene si cele ale membrelor inferioare.
Riscul coronian, cerebral si al celorlalte organe este cu atat mai crescut cu cat tensiunea arteriala este mai ridicata.
Si la noi in tara, hipertensiunea arteriala se intalneste intr-o proportie de 16 - 32% din populatia activa.
Hipertensiunea arteriala, prin consecintele ei invalidate, ca: accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, ateroscleroza, a fost si ramane o problema sociala.
Aceasta se datoreaza faptului ca boala hipertensiva are o perioada lunga asimptomatica sau cu simptome minore, ceea ce il face pe bolnav sa se adreseze cu intarziere medicului.
Comitetul de experti OMS a propus ca valorile presiunii arteriale de peste 140/90 mm Hg sa fie considerate patologice.
Sunt insa studii si date care pledeaza pentru ca aceste valori sa fie socotite patologice de la peste 130/85 mm Hg, impunandu-se de la aceste valori o supraveghere medicala.
Odata ce unui bolnav i s-au depistat valori ale tensiunii arteriale crescute peste limita normala, medicul trebuie sa-i introduca tratament adecvat in functie de stadiul bolii si de reactivitatea proprie.
Sunt mai multe scheme de terapie. Se incepe cu un regim igieno-dietetic, apoi cu un medicament si in functie de raspuns la tratament, se adauga in trepte si alte medicamente.
Sunt bolnavi la care, dupa ce au urmat o cura de tratament, valorile tensiunii arteriale au revenit la parametrii normali.
Acestia avand o stare de bine, nu se mai prezinta la medic, apreciind ca s-au vindecat.
Atragem atentia ca o data ce hipertensiunea arteriala s-a instalat, indiferent de cauza primara sau secundara, boala nu se vindeca, precum o pneumonie dupa terapia cu antibiotice.
Prin mecanisme complexe neuro-endocrine si vegetative, hipertensiunea se mentine la valori ridicate, care determina atat efecte secundare pe aparatul circulator, cat si leziuni de organe, care pot deveni ireversibile, daca nu se urmeaza un tratament corect.
Este absolut necesara o colaborare intre medic si pacient pentru reusita tratamentului, prin prezentare periodica a bolnavului la control.
Cu acest prilej, medicul stabileste medicamentul, doza zilnica si masurile igieno-dietetice ce se impun la data respectiva.
Numai asa bolnavii se vor simti mai bine si vor evita complicatiile determinate de evolutia hipertensiunii arteriale.
Dr. Nicolae HERESCU