Valentele nutritive, medicamentoase si psiho-filosofice ale fructelor
O data cu ciresele de mai, se da semnalul deschiderii unei lungi perioade de timp, de aproape jumatate de an, cand fructele se succed, unele dupa altele, intr-o tonica desfasurare, spre marea noastra desfatare vizuala si, mai ales, gustativa, perioada ce se incheie o data cu primele brume ale toamnei.
Dupa cum se stie, fructele se constituie intr-o componenta importanta a alimentatiei, dar, cu toate acestea, este o profunda eroare din a le limita valoarea - asa cum se face in mod obisnuit - doar la aportul lor semnificativ pe linie de glucide, vitamine si saruri minerale.
Aceasta pentru simplul motiv ca tot fructele au adanci implicatii, nu numai in domeniul nutritiei, ci si in acelea ale psihologiei, filosofiei, farmacologiei, simbolisticii, ca si ale culturii, in general.
In acest sens, din capul locului vom sublinia faptul ca fructele se identifica cu perioada triumfului solar, adica cu perioada cea mai placuta a anului, cand colaborarea omului cu natura atinge cotele sale maxime.
Tot frctele ne ancoreaza organic in indelungatul proces al evolutiei si, implicit, al vietii, ele readucandu-le in memorie, pe cale inconstienta si in contul ereditatii, perioada copilariei spetei umane, cand oamenii au fost in exclusivitate culegatori.
Pe alte planuri, a nu se uita ca fructele imprima mesei stralucire, bucurie, varietate, tonus si, as indrazni sa spun, chiar dragoste de viata.
Aceasta pentru ca mancand fructe, consumam nu numai glucide naturale, vitamine si saruri minerale, asa cum am fi inclinati a crede, ci si anume stari de spirit.
In plus, nici un alt aliment nu ne proiecteaza sub raport psihologic cu atata vehementa si eficienta in mijlocul naturii si in universul ei fabulos.
De asemenea, tot fructele ne sugereaza, si asta mai ales prin culoarea si gustul ce le caracterizeaza, infinita varietate si diversitate tot a naturii, realitate pe care J. W. Goethe o identifica cu maestrul tuturor maestrilor, in vreme ce naturalistul francez din secolul al XVIII-lea, Buffon, o identifica, la randul sau, cu o putere vie, imensa, care imbratiseaza totul si care insufleteste totul.
Fructele apoi ne mai concretizeaza - si asta intr-o maniera cum nu se poate mai convingatoare - colaborarea omului cu natura, ele ilustrand dovada concreta si de netagaduit a acestei colaborari.
Altoitul pomilor, de exemplu, practicat, dupa cum stim, in scopul obtinerii unor fructe mai bune si mai aspectuoase, reprezinta dupa unii, una dintre cele mai apreciate inventii ale omului.
Fructelor, in sfarsit, le mai sunt proprii si valente simbolistice.
In acest sens, se stie si inca din antichitate, ca fructele reprezinta simboluri ale abundentei, abundenta debordand din cornul zeitei fecunditatii.
De altfel, mai toate mitologiile si traditiile colectivitatilor umane sunt pur si simplu saturate de aceste valente.
Si pentru a ilustra aceasta realitate, ne vom margini a da un singur exemplu, din numeroasele care exista in acest domeniu, exemplu tinand de fructul marului.
Cunoastem, in acest sens, valentele simbolistice ale asa - numitului mar al discordiei din mitologia elena, cu care a avut a se confrunta Paris.
Cunoastem, de asemenea, tot in legatura cu acest fruct, valentele simbolistice ale asa-numitelor "mere de aur" din gradina Hesperidelor.
Merita a sti, tot in legatura cu simbolistica acestui fruct banal, ca in traditiile celtice marul simboliza fructul stiintei, al magiei ca si al revelatiei.
Pe de alta parte, tot marul, de data aceasta in traditiile scandinave, simbolizeaza regenerarea, ca si longevitatea.
Zeii scandinavi, dupa cum ne asigura mitologia mentionata, mananca in mod deliberat multe mere si asta pentru ca aceste fructe le asigura tinerete pana la "ragna rök"; asta insemnand in limba vechilor scandinavi pana la sfarsitul actualului ciclu cosmic.
Gervasius ne relateaza intr-o scriere a sa, pe marginea simbolisticii variate a marului, ca Alexandru cel Mare, cautand adapost si hrana pentru trupele sale, a dat peste o varietate de mar, despre care se spunea ca reprezinta hrana tainica a unor calugari de la poalele masivului Himalaia, care ii ajuta sa traiasca pana la 400 de ani.
In unul din articolele viitoare, vom aprofunda valentele nutritive si medicamentoase ale fructelor.
Arcadie PERCEK
Dupa cum se stie, fructele se constituie intr-o componenta importanta a alimentatiei, dar, cu toate acestea, este o profunda eroare din a le limita valoarea - asa cum se face in mod obisnuit - doar la aportul lor semnificativ pe linie de glucide, vitamine si saruri minerale.
Aceasta pentru simplul motiv ca tot fructele au adanci implicatii, nu numai in domeniul nutritiei, ci si in acelea ale psihologiei, filosofiei, farmacologiei, simbolisticii, ca si ale culturii, in general.
In acest sens, din capul locului vom sublinia faptul ca fructele se identifica cu perioada triumfului solar, adica cu perioada cea mai placuta a anului, cand colaborarea omului cu natura atinge cotele sale maxime.
Tot frctele ne ancoreaza organic in indelungatul proces al evolutiei si, implicit, al vietii, ele readucandu-le in memorie, pe cale inconstienta si in contul ereditatii, perioada copilariei spetei umane, cand oamenii au fost in exclusivitate culegatori.
Pe alte planuri, a nu se uita ca fructele imprima mesei stralucire, bucurie, varietate, tonus si, as indrazni sa spun, chiar dragoste de viata.
Aceasta pentru ca mancand fructe, consumam nu numai glucide naturale, vitamine si saruri minerale, asa cum am fi inclinati a crede, ci si anume stari de spirit.
In plus, nici un alt aliment nu ne proiecteaza sub raport psihologic cu atata vehementa si eficienta in mijlocul naturii si in universul ei fabulos.
De asemenea, tot fructele ne sugereaza, si asta mai ales prin culoarea si gustul ce le caracterizeaza, infinita varietate si diversitate tot a naturii, realitate pe care J. W. Goethe o identifica cu maestrul tuturor maestrilor, in vreme ce naturalistul francez din secolul al XVIII-lea, Buffon, o identifica, la randul sau, cu o putere vie, imensa, care imbratiseaza totul si care insufleteste totul.
Fructele apoi ne mai concretizeaza - si asta intr-o maniera cum nu se poate mai convingatoare - colaborarea omului cu natura, ele ilustrand dovada concreta si de netagaduit a acestei colaborari.
Altoitul pomilor, de exemplu, practicat, dupa cum stim, in scopul obtinerii unor fructe mai bune si mai aspectuoase, reprezinta dupa unii, una dintre cele mai apreciate inventii ale omului.
Fructelor, in sfarsit, le mai sunt proprii si valente simbolistice.
In acest sens, se stie si inca din antichitate, ca fructele reprezinta simboluri ale abundentei, abundenta debordand din cornul zeitei fecunditatii.
De altfel, mai toate mitologiile si traditiile colectivitatilor umane sunt pur si simplu saturate de aceste valente.
Si pentru a ilustra aceasta realitate, ne vom margini a da un singur exemplu, din numeroasele care exista in acest domeniu, exemplu tinand de fructul marului.
Cunoastem, in acest sens, valentele simbolistice ale asa - numitului mar al discordiei din mitologia elena, cu care a avut a se confrunta Paris.
Cunoastem, de asemenea, tot in legatura cu acest fruct, valentele simbolistice ale asa-numitelor "mere de aur" din gradina Hesperidelor.
Merita a sti, tot in legatura cu simbolistica acestui fruct banal, ca in traditiile celtice marul simboliza fructul stiintei, al magiei ca si al revelatiei.
Pe de alta parte, tot marul, de data aceasta in traditiile scandinave, simbolizeaza regenerarea, ca si longevitatea.
Zeii scandinavi, dupa cum ne asigura mitologia mentionata, mananca in mod deliberat multe mere si asta pentru ca aceste fructe le asigura tinerete pana la "ragna rök"; asta insemnand in limba vechilor scandinavi pana la sfarsitul actualului ciclu cosmic.
Gervasius ne relateaza intr-o scriere a sa, pe marginea simbolisticii variate a marului, ca Alexandru cel Mare, cautand adapost si hrana pentru trupele sale, a dat peste o varietate de mar, despre care se spunea ca reprezinta hrana tainica a unor calugari de la poalele masivului Himalaia, care ii ajuta sa traiasca pana la 400 de ani.
In unul din articolele viitoare, vom aprofunda valentele nutritive si medicamentoase ale fructelor.
Arcadie PERCEK