Dupa cum se stie, activitatea in legumicultura este, in general, continua in tot cursul anului, intr-un sector sau altul.
In aceasta perioada, daca terenul este zvantat, putandu-se intra cu utilajele, se incepe pregatirea patului germinativ pentru infiintarea culturilor din prima urgenta.
Pregatirea terenului consta in maruntirea si afanarea pamantului cu grapa pe o adancime de 5 - 8 cm, aplicarea ingrasamintelor chimice pe baza de azot in doze orientative de 100 - 150 kg/ha, erbicidarea cu produse specifice culturilor care se vor infiinta pe terenurile respective.

Mai intai, trebuie efectuate taierile la arbustii fructiferi (coacaz, agris, zmeur), care pornesc foarte devreme in vegetatie; la piersic, cais, cires si alte specii samburoase, pentru care e momentul optim de executare a acestei lucrari.
Dintre arbusti, atragem atentia cultivatorilor asupra zmeurului, arbust foarte raspandit in gradini, dar adesea uitat pana cand se coc fructele.
Pentru ca fructele sa fie mari, dulci si aromate, plantele au nevoie de putine ingrijiri, printre care inlaturarea ramurilor care au rodit anul trecut, iar acum in primavara sunt uscate, precum si a ramurilor anuale slabe, dese, care nu produc.

In timpul perioadei de alaptare propriu-zisa, furajul de baza in alimentatia viteilor il constituie laptele, a carui proteina inregistreaza o digestibilitate de 100%.
Intarcarea reprezinta intreruperea furajarii cu lapte sau substituenti ai laptelui, a carui pondere in costul furajelor este predominanta, si continuarea hranirii numai cu concentrate si fanuri de buna calitate, nutreturi, ce pot fi produse in cantitati suficiente de orice crescator.
In functie de varsta la care se face intarcarea, se disting: intarcarea foarte precoce, precoce si cea tardiva.

• Intarcarea foarte precoce.